Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/area28b/public_html/.includes/class.db.php on line 57
Arhitectura
ro / en

CONTACT

tel. +40722 271058, +40730 528412

 

Email: atelier@area28b.ro

Filosofie

Sunt doar cateva lucruri pe lumea asta pe care nu le poti cumpara cu bani, care iti hranesc sufletul si pe care le doresc si zeii: dragostea, cafeaua buna si arhitectura frumoasa.

Echipa

GOOD COP, BAD COP

 

NEW COP


Lucian Corduneanu

Absolvent al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti, promoţia 2001.

Un caracter plăcut şi sociabil, cu o capacitate extraordinară de a înţelege majoritatea oamenilor şi o înclinaţie naturală de a respecta aspiraţiile celorlaţi, Lucian este omul cu care vă veţi dori, fără îndoială, să discutaţi despre orice, dar mai ales despre arhitectură, de care nu se plictiseşte niciodată.

Motto-ul său în viaţă este ceea ce a spus Ludwig Mies van der Rohe: “Nu vreau sa fiu interesant. Vreau să fiu bun.”

 

Ruxandra Belcin

Absolventă a Institutului de Artă şi Design din Birmingham, Marea Britanie, promoţia 2009.

Ruxandra a avut un parcurs academic complicat, pornind prin a absolvi facultatea de drept a Universităţii Bucureşti, continuând prin a studia design interior şi sfârşind prin a studia arhitectura în Anglia şi a se reîntoarce acasă pentru terminarea studiilor de master la UAUIM.

Ruxandra este o personalitate colerică, încăpăţânată si foarte greu de împăcat, motiv pentru care se înţelege foarte bine cu Lucian.

Ruxandra nu crede în motto-uri, dar crede în arhitectură.

 

Cristina Andrei

Cristina este studentă în anul 6 a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti şi este noua, proaspăta achiziţie a echipei noastre.

Cristina este o persoană calmă, îi plac filmele Star Trek şi cărţile lui Haruki Murakami. Şi arhitectura.

 

 

 

Onorariu

Înainte de a vă decide să ne contactaţi, vă rugăm să consultaţi secţiunea "Proiecte" a site-ului nostru.

 

După o întâlnire iniţială, de principiu, ne trimiteţi pe email (sau poştă) o "temă", o cerere de ofertă fermă în care sunt descrise cerinţele dumneavoastră.

Veţi primi apoi de la noi o ofertă detaliată pe faze de proiectare cu termen de acceptare de 2 săptămâni.

Preţurile de proiectare pe care le practicăm sunt cele recomandate de către Ordinul Arhitecţilor din România, pe care le puteţi consulta în lista documentelor O.A.R. de aici:

http://www.oar-bucuresti.ro/documente/ONORARII_de_referinta_final.doc

Dacă oferta este acceptată, ea este contrasemnată, urmand a se semna contractul de proiectare.

Prima fază a proiectului, care presupune studiul de sit (releveu, cercetare de specialitate), schiţe de concept, documentare şi definitivarea propunerii de arhitectură (planuri, secţiuni la scara mică şi imagini 3D) va fi plătită în avans la semnarea contractului.

 

Ce nu va cuprinde oferta pentru onorariul de arhitect :

- asistenţa tehnică în afara fazelor determinante (incluse in oferta) se negociază şi se tarifează separat, tariful perceput fiind calculat pe ora de consultanţă (se pot consemna prin act adiţional la contract)

- consultanţa de specialitate se tarifează separat

- detaliile suplimentare de execuţie, în afara celor ce fac parte din proiectul predat se tarifează separat

- orice schimbare intervenită în proiect după definitivarea soluţiei (altele decât cele ce intervin din culpa proiectantului) în timpul desfăşurării acestuia se negociază şi tarifează separat în funcţie de mărimea şi dificultatea acestora

- oferta nu cuprinde proiectele de amenjare interioară a spaţiului, proiect de mobilier, proiect de lumini ambientale etc.

 

Ce nu facem:

- nu preluăm proiecte schiţate sau concepute până la orice fază de proiectare de către un alt arhitect, un alt birou de proiectare sau altă firmă, în afara cazului în care acesta/aceştia îşi dau acordul expres, în scris şi în prezenţa noastră şi a unei terţe părţi, cu intervenţia asupra proiectului lor

- nu practicăm semnătură pe proiecte ce nu ne aparţin, în vederea obţinerii autorizaţiei

- nu proiectăm pornind de la sau folosind "schiţe" de plan sau faţade ale clienţilor

- nu obţinem autorizaţii şi nu suntem intermediari între autorităţile publice şi clienţi, nu promitem fapta altuia

 

Mesterii Fasole

Azi trebuie să vorbesc despre un subiect care mă macină de mult: firmele de construcții și constructorii lor. Dacă nu mi s-ar fi întâmplat chiar de foarte curând ca unul dintre proiectele mele să fie victima unui constructor din ăsta capabil nevoie mare probabil că m-aș fi abținut totuși să comentez pentru că nu îmi place să înfierez largi categorii profesionale. De data asta însă adevărul ne va elibera din nou: în România firmele de construcții au devenit o plagă a arhitecturii orașelor. Probabil că a fost acea perioadă de boom economic care a dat aripi tuturor constructorilor, i-a suit "pe val" și i-a făcut să creadă că pot și că au dreptul să controleze nu doar segmentul lor de competență și responsabilitate ci și pe al altora: ingineri structuriști și arhitecți la grămadă. Foarte puțini constructori (și cunosc și eu câțiva) au rămas în limitele bunului-simț și și-au făcut în continuare treaba așa cum ar fi trebuit să o facă. Probabil tot datorită boom-ului economic de acum câțiva ani, cererea masivă de constructori de pe piață a dat ocazia oricărui prostovan să își facă o firmă de construcții și să mai aibă și comenzi. Cum românii nu sunt cunoscuți pentru vasta lor cultură în domeniul acesta, orice oferea și făcea prostovanul era ok. Curios este că a rămas acceptabil și după ce a început criza. Dar, dacă nu știi ce înseamnă bine, orice poate fi bun.

Va propun sa ne aparam tara

 

Cu demnitate! Iar asta ar însemna să ne oprim și din aruncat cu sudălmi și din ridicat osanale. Înseamnă a renunța la defetism și a încerca să conștientizăm faptul că facem parte dintr-o comunitate, că problemele acestei comunități sunt suma problemelor noastre sau problemelor create de noi. Pentru că statul român nu este suma politicienilor ce vremelnic îl conduc (adevărat, spre ruină), nici suma unor instituții sau administrații, este suma cetățenilor săi. Noi suntem statul român. Șchiop, prost, netrebnic, manelist, noi suntem statul ăla.

O comunitate supraviețuiește și prosperă atunci când cei ce o formează o apără, când fac lucruri pentru această lucrare comună și dorințele lor trec peste umplerea paporniței proprii. Este ușor să înjuri o persoană invizibilă, statul, în persoana căruia îl vezi mereu pe altul și niciodată pe tine.

E ușor să spui că această comunitate nu a făcut nimic pentru tine atâta timp cât zi de zi nu ai știut cum și ce să faci ca să nu faci tu nimic pentru ea.

Nu sunteți primii români născuți pe aici. Au fost și alții. Și tot ceea ce sunteți, tot ceea ce reprezentați este și suma aspirațiilor acelor oameni. Aspirațiile voastre, așa cum sunt ele, vor fi înglobate în destinul acestei comunități și, vreți nu vreți, în destinul copiilor voștri.

Nu știu cum, dar aș vrea să îi las copilului meu mai mult decât un borcan cu silă.

 

Profund imoral

 

Seara trecută mi-au ajuns pe mâini niște copii ale unor scrisori și procese-verbale din perioada interbelică, în fapt un set de replici, reacții și documente oficiale legate de proiectarea clădirii facultății de drept din București. Singurul lucru pe care mi-l aminteam în legătură cu un aventual conflict legat de acea clădire era speța procesului pe care facultatea de drept l-a avut cu Universitatea București, proces legat de dreptul de proprietate asupra clădirii.

Ca într-o scenă din aia în care toate-s vechi și nouă toate, o confirmare a "dezvoltării în înmărmurire" a acestei țări, conflictul iscat pe atunci între Facultatea de arhitectură din București (Academia de arhitectură) și Ordinul Arhitecților (Corpul Arhitecților Români) pe de o parte și unul dintre profesori (Duiliu Marcu) și rectorul de atunci al Academiei (Petre Antonescu), cu amestecul direct al înaltelor autorități ale statului este de o actualitate cutremurătoare.

 

Arhitectura românească cântă fals la nai

 

Multe, multe glume pe internet zilele astea despre proiectul câștigător la concursul pentru pavilionul României la Expo Milano 2015.

Dincolo de amuzament, dincolo de glume, dincolo de lacrimi, realitatea este următoarea: NU avem școală de arhitectură și, după cum arată lucrurile, nici nu vom avea în următorii cincizeci de ani.

Așa cum am spus în nenumărate rânduri, românii oricum nu văd rostul arhitecturii (relația cu arhitectul este văzută ca o corvoadă impusă de lege pentru a putea să ia autorizația de construire și nu ca o contribuție importantă la viitoarea construcție - vezi în acest sens articolul pe care l-am comentat în textul precedent).

Întrebarea cea mai importantă însă este alta: arhitecții români mai văd rostul arhitecturii?

 

Zece lucruri....

 

Zece lucruri pe care cei ce scriu liste cu "zece lucruri pe care arhitectul nu ți le spune niciodată" nu ți le spun (link aici)

 

1.    "În mod normal, ţi-aş oferi un serviciu complex care să te ajute să economiseşti bani. Însă pentru că statul te obligă să vii la mine, trebuie să te mulţumeşti cu o ştampilă."

În mod normal, ar trebui să plătești peste 40 de eur pe metru pătrat de proiectare pentru un serviciu complex. Dar, pentru că nu știi că acest serviciu este complex și pentru ca tratezi profesia de arhitect cu dispreț iar arhitectul doar ca pe un purtător de ștampilă, de cele mai multe ori exact asta vei primi. Cu alte cuvinte, vei primi exact lucrul pe care ți-l dorești.

2.    "Nu există soluţii universale, fiecare proiect are particularităţi. Din motivul ăsta, încerc să nu copiez proiectele din acelaşi loc."

Ca să nu fii "victima" unei soluții universale, trebuie să fii onest cu arhitectul tău, inclusiv în ceea ce privește bugetul rezervat viitoarei construcții, dar tu nu faci asta, din cauza problemelor de la punctul 1. În fapt, procentul de arhitecți care își copiaza proiectele este mult mai mic decât procentul de jurnaliști care își copiaza știrile sau procentul de politicieni care își copiaza lucrările de doctorat sau procentul de elevi care copiaza la bacalaureat, pentru că este foarte greu să adaptezi un proiect existent pe o situație dată.

3.    "Greşelile de proiectare sunt frecvente, dar n-ai garanţie pentru ele în caz că trebuie să refaci lucrările. În cel mai bun caz îţi corectez proiectul gratis."

De fapt, multe dintre greșelile ce par de proiectare sunt greșeli de execuție, făcute pe șantier fie din vina constructorului, fie a beneficiarului, care nu respectă proiectul. Răspunderea arhitectului pentru proiectului pe care îl face este stabilită prin lege. Este bine să o citești, așa vei afla că ea există!

 

back